„Când vrei sa schimbi o republică, oamenii apreciază mai puțin lucrurile decât momentul. Azi îi poți suspenda unui oraș libertățile, legile și privilegiile. Dar, mâine, să nu te gândești să-i schimbi nici măcar stema,” scria La Bruyere.
Când Alexandre Dumas scrie istoria romanțată a lui Iulis Cezar, el subliniază, cu umor crud: „Din păcate, Cezar nu-l citise pe la Bruyere”. Și nu avea cum, evident, de vreme ce La Bruyere s-a născut la 1.500 de ani după Cezar.
Cezar a murit cum a murit pentru că, așa cum spune Suetoniu, oamenii au crezut că el vrea să fie „rege”, într-o Romă care era, încă, republică. De fapt, Cezar era un tip extrem de inteligent și nu este clar de ce ar fi vrut să fie rege și cu numele, de vreme ce „Divinul”, cum era numit, avea mai multă putere decât orice rege de pe pământ.
Poveștile au mai multă forță decât faptele. Suetoniu, care s-a născut la 100 de ani după moartea lui Cezar, povestește: Cezar ar fi avut un scaun de aur în Senatul Romei, scaunul lui era la nivelul statuilor zeilor – la limita grandorii și nebuniei omenești.
Dar nu doar asta l-a pierdut. Nu doar poftele extravagante.
Când întreg Senatul Romei il aclama, un tribun, Pontius Aquila, refuza să se ridice de pe scaun. Conștient de forța lui, Cezar zeflemea: fac asta și asta, desigur, dacă este de acord și Pontius Aquila!
Pe Cezar nu l-a pierdut atât puterea, cât aroganța, sugerează Suetoniu. Disprețul cu care-i privea pe cei curajoși care i se împotriveau, și nu erau mulți.
Ar fi o blasfemie ca Liviu Dragnea să fie comparat cu Iulius Cezar. Dar, pentru că tiparul omenesc nu iubește sublimul și adoră dezastrul, putem spune că șeful PSD poate fi înscris în atlasul morților vii, alături de cei care cad striviți de propriul lor ego.
„Azi îi poți suspenda unui oraș libertățile, legile și privilegiile. Dar, mâine, să nu te gândești să-i schimbi nici măcar stema,” scria La Bruyere.
Aici a ajuns Liviu Dragnea. Pentru că, din păcate pentru el, nu l-a citit pe La Bruyere.